Azi

25 decembrie... prima zi de Craciun. Ce mama dracului caut in fata calculatorului si in ziua de Craciun? Of... mi`a ajuns! Mi`a ajuns sa vad aceleasi fete triste, aceeasi oameni grabiti, aceeasi copii entuziasmati ca a venit "Mosul", dar totodata tristi pentru ca Mosul a uitat sa le aduca zapada anul acesta.

Stau singura intre patru pereti si incerc sa ma bucur de bradul acela care sta impodobit si pare... trist. E diferit anul acesta. Poate ca zapada schimba putin spiritul.

Nu mai conteaza... Plec.

Tot asa

Prieteni? Cuvantul asta nu`mi provoaca decat o stare de... nici nu stiu bine sa o definesc. Sunt furioasa si totodata trista. De ce se intampla asa? De ce nu mai pot avea un prieten sincer? Unde s`au pierdut acele prietenii? Damn! 

Sunt atat de furioasa in momentul asta ca imi vine sa... !

Nimic nu mai e cum era.. Toti nu sunt decat interesati de bani. Cand ai bani esti bun ... cel mai bun prieten. Si ii ajuti cand au nevoie de ceva sau au probleme. Dar cand tu esti la ananghie unde e "your best friend" ? Atunci iti dai seama ca nu a fost niciodata prietenul tau si ca doar s`a folosit de tine. Si incerci sa schimbi ceva, dar parca nu poti... esti prea bun ca sa te razbuni. Intr`un fel sunt deacord cu tine ("Razbunarea e arma prostului") dar nu poti continua asa, nu poti sa`i lasi sa`si bata joc de tine. Nu fi atat de bun cu ei, nu merita.

Si decat sa am astfel de prieteni, mai bine ma lipsesc. Vorba aia "Fereste`ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur". 

Maturizati`va! Chiar nu inteleg ce rezolva unii daca se folosesc de diferite persoane. Ce castigi? Faptul ca ai fost la Milano sa`ti iei haine, ca deh, tu esti in pas cu moda, dar defapt stai..cu cine ai fost? Cu barbatul care te considera tarfa lui? Esti multumita ca esti o "dama de companie"? Si asta e un termen bland.. 

Da`le Doamne ce nu au. Nu bani, minte! :)

Muzica

Alergand din site in site, am gasit ceva interesant. Cum intelegem muzica? Bineinteles, e vorba de MUZICA (in adevaratul sens al cuvantului) nu de... mai bine ma opresc la timp :)

Eu una intotdeauna am fost de parere ca negativul este cel care conteaza. El te face sa ai diferite stari, sa simti diferite lucruri... asa iti poti face chiar tu propriile versuri. Chiar asa imi pot adapta diferite melodii, dar fara sa tin cont de versuri. Poate ca versurile nu sunt potrivite pentru ceea ce simt eu, prin ce trec. Si atunci iau o melodie, ma "scap" de versuri si... voila! :) Aaa... asta e doar un exemplu...

Si pana la urma ce conteaza: negativul sau versurile? :)

Idei amestecate

Si m`am gandit... ar trebui sa nu mai visez la cai verzi pe pereti, pardon printi pe cai albi. Si povesti nemuritoare. Sau poate ca zic asta acum... azi... pentru ca ma simt... altfel. 

Inca stau si ma gandesc de ce am mai deschis calculatorul. Chiar nu stiu... Poate ca ma plictiseam prea tare, poate ca nu aveam ce vedea la Tv. Clar, nu aveam ce vedea. Muzica... ce muzica dom`le ca aia nu e muzica. Dar o las balta, nu mai deschid subiectul asta. Nu acum... Sa revin la ce spuneam. De ce am deschis calculatorul? Inca incerc sa`mi amintesc motivul pentru care am facut asta. Poate sa`mi umplu cele 2 ore care au ramas pana la somn. Probabil...

Ma gandesc... sa scriu asta sau nu? Mda..probabil ca mai bine  sa scriu ce mi`a mai trecut prin minte (nu ca n`as face asta intotdeauna)... Multe postari sunt poate... nu gasesc cuvantul potrivit. Prea...

Mda, mi`am pierdut si ideile, am fost intrerupta. Ei, sigur au ramas dupa colt :) 

Postarile... pai unele sunt cam ... negative?! Ei.. nu intreba, nu stiu de ce! Bineinteles, nu toate sunt "intamplari" de`ale mele. Si zic asta pentru ca am primit diferite "remarci" la toate astea. Ma simt mai bine ca am clarificat lucrurile :) Neeee...sincer sunt indiferenta. Nu ma doare catusi de putin de ceea ce mi se spune. Mie sa`mi fie bine :) si nu, nu sunt egoista. 

Si asa se scurge timpul meu. Nu, nu ala pana cand mor. Ci pana cand ma pun sa dorm :) Logic, "fataaa!" :)) Mi`am amintit de ... cuvantul asta si ma apuca rasul. Si sincer, n`am innebunit. 

Ei drace!... astea`s treburi neterminate! :)

Universul meu se prabuseste. Incetul cu incetul... Si te rog, lasa-ma sa iti mai spun un singur lucru...

1,2,3...

Goodbye!

Inocenta de copil

Si anul asta va fi la fel... acelasi sentiment dar poate altul.

Poate ca am reusit sa trec peste... poate ca m-am resemnat. Poate ca acum nu ma mai doare, desi iti simt lipsa... uneori. 

Uneori sufletul mi se umple de ura si simt ca e mai bine asa, fara tine. Dar nu ma tine mult... imi trece si imi dau seama ca as vrea sa dau timpul inapoi.

Imi amintesc ce a fost Craciunul trecut. Desi nu vreau sa ma gandesc la asta... ma intristeaza. Nu era Craciunul ala pe care mi l-am dorit, in care sa rad, sau macar sa zambesc... sa daruiesc iubire, sa simt... Nu stiam ce e cu mine. Simteam ca ma pierd undeva, fara sa stiu de ce.. Ma durea... oh si inca foarte tare. Nici lacrimile nu imi puteau sterge tristetea de pe fata. 

Nu mi-e bine nici cum a fost si nici cum e. 

Sa incerc sa repar greseala? Si de ce zic eu greseala, pentru ca nu a fost o greseala... stii bine, o greseala e ceva ce nu mai poti repara. Ajuta-ma sa scap de gandurile astea si sa-mi fie bine. Te rog, reda-mi inocenta de copil...

fara titlu

Un zambet nu inseamna fericire... nu atunci cand zambesti, dar de fapt te doare.

Praf de stele

E la fel ca praful de stele... doar ca doare. Stii? Sunt vorbele acelea dureroase aruncate la intamplare... te ating fara sa vrei... 

Toamna

Se pot spune atat de multe despre toamna... si totusi... niciodata totul.

Simt si acum vantul care parca ma poarta pe brate printre crengile copacilor care isi pierd frunzele... dar raman aceeasi...

E toamna. E melancolie... si o explozie de sentimente ma cuprinde. Iar ploaia imi bate in geam si acum. Privesc o clipa si plec.

Dansand desculta in ploaie printre frunze umede si reci...

Nu fi trist! E pura fericire. Trebuie doar sa simti!...

Pierdut...

Ce s-a intamplat cu sufletul acela inocent? Sufletul acela de copil... s-a pierdut undeva, departe... Dar unde? Cum? Cand? Cum s-a ajuns aici?

Iti amintesti sentimentul acela? Oare cum se numea...? Fericire? Da, fericire. Ce s-a intamplat cu el? S-a terminat?

Nu vei ajunge niciodata la fericire daca nu te eliberezi. 

Nu stii cum s-a ajuns aici. Erai altfel pana cand... Nu trebuia! Nu!

Vrei sa fi liber? Sa te simti din nou normal? Atunci renunta. Renunta dracului la... vechile obiceiuri! Nu vezi? Te distrugi. Nu vezi? Asta nu e fericirea ta.

Nu mai pot. Eu am luptat destul. Acum e randul tau...

In cautarea fericirii

"...nu traiesc pe conceptia ca fericirea si iubirea ne fac viata mai frumoasa." Asa incepe discutia mea cu un prieten legata de fericire. L-am intrebat ce il face fericit, iar raspunsul lui suna cam asa: "ce ma face fericit??? pai sunt fericit cand fac ceva ce nu pare normal, ceva ce nu toata lumea face.....cand sunt eu" Si mai departe...

Me, myself and I: nu esti tu.. si asta nu e fericirea ta.acum inca te cauti pe tine insuti. nu ma face sa cred ca nu ai simtit fericirea..

Si el...: ai dreptate nu as putea spune ca am simtit fericirea........doar senzatia de fericire......aceea stare de bine

Me, myself and I: acum oamenii sunt de parere ca banii aduc fericirea si ca iubirea se cumpara.fals! nimic din asta nu e adevarat..

Si el...: iubirea nu se cumpara (aceeasi parere)........eu fara bani nu m-as simti fericit, implinit sau cum s-o spune
Me, myself and I: deci esti de parere ca banii aduc fericirea?
Si el...: nu neapart, poti sa ai bani si sa nu fi fericit, dar daca nu ai bani nu esti fericit, tu ai fi fericita sa ai pe cineva care te iubeste si atat? 
Me, myself and I: da, as fi fericita. degeaba ai bani daca nu ai iubire. si sufletul are nevoie de hrana

Me, myself and I: nu as putea niciodata sa fac acelasi lucru..adica lucruri neobisnuite.mai am nevoie si de iubire, frumusete, simplitate, arta.. pentru ca sunt in cautarea fericirii

Si el...: ai dreptate sufletul are nevoie de hrana! dar fizicul, dar psihicul? cu ce se hranesc?

Me, myself and I: fizicul se hraneste cu mancare
Si el...: si cum o procuri?

Me, myself and I: cum o procuri..muncesti

Si el...: pentru ce? pentru bani......de ce? ca sa-ti fie mai bine

Me myself and I: muncesti pentru bani ca sa`ti cumperi mancare si sa traiesti un trai decent. dar unii oamenii sunt atat de lacomi incat fura de la altii si nu se multumesc niciodata. de ce sa am tot ce vreau?atunci pentru ce mai traiesc? dar stai..chiar traiesc? sau supravietuiesc? vreau sa lupt pentru ce imi doresc, sa sper ca o sa reusesc... nu sa primesc totul pe tava. asta e adevarata fericire.atunci cand dupa ani de lupta castigi ceea ce ti`ai dorit mereu asta e fericirea mea

...si vom continua in alta zi.

Gresesc eu?

Poate ca...

Poate ca am gresit... si nu mi-e rusine sa recunosc.
Poate ca nu trebuia sa fac ce am facut... dar am facut-o cu un scop.
Poate ca acum lucrurile s-au schimbat... sau doar mi se pare mie.
Poate ca am primit o noua sansa... si promit sa profit de ea.
Poate ca asta nu e ceea ce imi doresc... dar nu am nimic mai bun.
Poate ca m-am lasat dusa de val... din nou.
Poate ca de data asta merita... sau poate ca nu.
Poate ca n-am uitat ce e fericirea... si nici nu vreau.
Poate ca n-am uitat nici ce e tristetea... si nici nu vreau.
Poate ca o sa lupt... si daca o fac, o fac pentru mine.
Poate ca sunt indiferenta... si nu ma deranjeaza.
Poate ca am cazut... dar m-am ridicat.
Poate ca lumina are culoare... si poate ca nu sunt nebuna.
Poate ca sunt ciudata... dar asta e doar pentru tine.
Poate ca nu mi-a pasat... atunci cand trebuia sa-mi pese.
Poate ca totusi exista 1000 de motive pentru care trebuie sa zambesc... si o s-o fac.
Poate ca ceea ce mi-ai spus nu am uitat... dar o sa vreau sa uit.
Poate ca lor nu le-a pasat de mine... si acum mie nu-mi pasa de ei.
Poate ca sunt doar ganduri... dar sunt ale mele.
Poate ca am mai spus asta... si la ce bun ce spun acum?
Poate ca e bun.
Poate ca s-a sfarsit...

Fara minciuni

Nu intelegi? Totul e o minciuna. Istorie, religie... e o minciuna in care samburele de adevar e mult mai mic decat acestea.
Incerci sa gasesti adevarul, incerci sa gasesti raspunsurile la miile de intrebari pe care ti le pui. Si cand le gasesti, iti dai seama ca adevarul era langa tine mereu fara sa-ti dai seama. Si oricat ai incerca sa spui lumii, aceasta nu te va crede.
Asa ca zambeste. Ai aflat adevarul. Pastreaza-l pentru tine si pentru cei ce cred.

Roboti in lumea oamenilor

6:30. E timpul sa te trezesti. O noua zi... dar cu nimic mai diferita decat celelalte.
Iti pregatesti o cafea, faci un dus si pleci in graba. Uiti sa-ti bei si cafeaua.
Ajungi in locul acela cu birouri numit serviciu. Azi... e la fel.
Tipul gras si cu mustata iar tipa la tine ca nu ai terminat dosarul lui X si Y. Dar nu spui nimic.
Stai cel putin 8 ore si faci acelasi lucru. Ca intotdeauna. E bine macar ca azi nu faci ore suplimentare.
Pleci de la servici. Te opresti la magazin pentru cumparaturi.
Intr-un final ajungi si acasa, cu mii de draci, pentru ca vaca de la magazin nu ti-a acceptat cardul. Nu mai ajungi sa faci nimic. Te simti pierdut. Esti epuizat... secat de orice putere.
Tot ce poti face e un dus si sa dormi.
Maine... la fel...
Poimaine... la fel...
O alta zii... ti se pare diferita... poate pentru ca e. Te trezesti la realitate si realizezi ca ai fost un robot. De ce sa-ti pierzi zilnic 8 ore din viata facand acelasi lucru pentru un salariu de rahat? De ce sa-l asculti mereu pe cretinul care tipa la tine pentru orice greseala minora? Si iti spui in gand: "Pentru Dumnezeu! Suntem oameni, nu roboti. "
Oameni... pana acum ai uitat ce inseamna cuvantul.
Nu e asta ce ti-ai dorit. Nu e visul tau. Asa ca iti dai demisia si incepi sa... traiesti.
Te intrebi oare cum ai putut sa fi atat de orb... Cum de nu ai vazut ca mai poti face si altceva decat sa muncesti ca un robot intr-o corporatie?
Bun venit la realitate!

Cuvinte bizare

Mi-e dor de tine... mi-e dor de mine...
Mi-e dor de noi...
de momente, clipe... imbratisari, atingeri...
Cand soarele veghea iar tu imi soptesti...
Nu! Nu cat ma iubesti!
Ci cat vrei sa ma iubesti...
Dar azi, pe covorul maro, printre frunze... ma gandesc...
Stau. Respir. Traiesc... prin tine.
Ajuta-ma! Da-mi aripi sa zbor... fara sa platesc vreun pret. Inalta-ma la cer.
Sper... Vino, nu te uita. e doarinta mea de azi.
Sunt cuvinte bizare...
Nu stiu. Nu pot. Dar o sa invat sa pot.
Elibereaza-ma de tot ce am facut.
Ajuta-ma sa uit. Doar atat.
Nu-mi da motive sa plang... nu azi, nu aici, nu acum!
Ma pierd printre ecouri desprinse din fantezii...
Sunt cuvinte ceresti. Nu ma opri. Lasa-ma sa vorbesc.
Mai tare... dar tot mai incet...
De unde? De cand? Sentimente... Lacrimi care curg...
Spune stop! Nu mai pot indura! E prea mult atunci cand ingerul tau nu vine sa te vada.
Uitarea... Aproape era sa gresesc. Sau poate e o greseala.
Mult prea multe ganduri. Pt o persoana atat de mica intr-o lume atat de mare.
Ia-ma cu tine printe sunete. Asculta-ma! Atinge-ma!
Am nevoie de tine. Acum! Aici!
Noi... Nu uita. voi fi acolo mereu... pentru tine!...

Fara vlaga...

Sunt taceri desprinse din bezna. E prima data cand uit. Nu! Am uitat sa uit. Sentimentele se revarsa. Melancolia ma cuprinde... Inca ma tine captiva. Si ma doare, ma doare... Sufletul zbiara in abisul din mine. Nu mai are rost sa intreb. Sunt intrebari puse in zadar atunci cand nu stii unde sa te opresti.
Masti. Prea multe masti intr-o lume. Dar urmeaza ceva nou. Dar vezi tu, straine, acolo e lumea celor diferiti. Nu mai purta masti peste masti. Lasa totul asa cum e. Joaca-ti rolul pana la capat. Deviez... Subiect, sau idei... tampite! Nu ma pot opri. Nu e din voia mea. Nu si de data asta. Iar acum, cand soarele ma desparte de tot ceea ce era odata al meu, nu vreau decat sa tip fara sa-mi dai vreo importanta. Pentru ca acum ingerii plang pentru tine. Pe mine m-au uitat.
Ultimele cuvinte, ultima suflare... Uita-ma!

Pentru ca am luat o pauza cam mare (vreo doua luni) m-am gandit sa revin cu niste postari (eventual am vrut sa renunt la blog). Asa ca... ma pun pe scris :)
Aceeasi Cristine

Dragoste si iubire

5:05 PM. Si e vineri. S-a mai dus o saptamana... si o zi... Pierd timpul degeaba... Nu e nimic de vazut la tv asa ca m-am gandit sa intru pe internet. Cand rasfoiam paginile pokemon (google) mi-a trecut prin minte ceva. Care e diferenta dintre dragoste si iubire? E clar ca exista o diferenta, dar oare constientizam lucrul acesta? Chiar ma gandeam sa vad ce s-a scris despre asta. Am gasit mai multe articole, in care, in unul dintre ele, scria ca iubirea se naste din dragoste. Chiar asa? Asta ar insemna ca nu exista diferente. Hmm o sa ma mai gandesc la asta...
5:20 PM: E posibil sa te indragostesti si sa nu iubesti? Cred ca o iau pe ulei.
5:30 PM: Sunt prea multe intrebari fara raspuns... si prea multe persoane care intreaba. Dar pana la urma tot nu am gasit raspunsul la intrebare. In DEX, sinonimul pentru "a te indragosti" este "a indragi", dar cand ma gandesc la indragostire mi se duce gandul la iubire. Si pana la urma, care e diferenta dintre dragoste si iubire? ...

Sentimente fara valoare

Sentimentele nu mai au valoare. Simte si acum ca se prabuseste. Si ea care credea ca s-a resemnat. Ii este greu cand se gandeste cum puteau fi... dar nu mai sunt.
Isi aminteste si acum. Atat de inocenta... atat de pura... Acel chip... parea angelic in lumina soarelui care apunea. Si totusi... parca stia ca ceva se va intampla.
Nu poate uita nici acum acel apus de soare. Razele se ascund incetul cu incetul... Iar ziua in care l-a cunoscut pe el a fost mai minunata decat orice apus de soare.
Se trezisem in zori de zi... In drumul spre casa unor prieteni, apare el. Nu stia cine e. Se pierdeam in privirea lui... O singura privire a fost indeajuns pentru a-i patrunde in inima asa cum nimeni nu a mai facut-o pana acum. Pacat ca poveste ei nu a tinut decat 3 saptamani... dar iubirea nu s-a stins nici acum.
Trei saptamani in care s-a simtit ca si cand ar avea o particica din Rai. Si era doar a ei. Inca mai simte caldura trupului lui... atingerea lui... El stia sa-i descifreze fiecare vers al inimii... Era ca un inger care a aprins prima flacara din inima ei.
De ce doar trei saptamani? Plecase din tara... definitiv. Nimic nu o durea mai tare ca faptul ca nu i-a marturisit ce simt pentru el. Lacrimile se astern pe obrajii pali. Melancolia o cuprinde. Nu-si mai dorea nimic. A jurat ca nu va mai iubi vreodata.
Timpul trecea dar amintirea lui ramanea vie in sufletul ei. Nu vroia sa se resemneze dar trebuia. Stia ca nu a fost alegerea lui.
Tarziu in noapte, inca fredona imnul dragostei ei. Nu putea sa stea o clipa fara sa se gandesca la el.
Trecuse deja un an. Era resemnata chiar daca gandul ei mai zbura din cand in cand la el. Si era iarasi iunie. Luna in care s-au cunoscut cunoscut. Se afla in acelasi loc in care l-a vazut prima data. Acelasi loc, aceeasi ora... Inima ii tresare cand il vede... se indrepta spre ea. In momentul cand vrea sa-l atinga, dispare. Era o iluzie. Simtea ca nu mai judeca. Avea atata nevoie de el. Obrajii ii sunt acoperiti de lacrimi. Cade in genunchi si se roaga sa-l mai vada o singura data...
Urmatorul an avea sa fie si mai greu. Acum se gandea tot mai rar la el. Credea ca l-a uitat. De aceea a cautat pe altcineva care sa ii redea aripile pierdute odata. Totusi nu era la fel... simtea asta.
Era o alta noapte... un alt loc. Ea si... alta persoana. Credea ca il iubeste... dar a aflat ca a fost tradata.
Sufletul ei se stingea pe zi ce trece. Nu mai vorbea cu nimeni, nu mai iesea din casa... Se ratacea prin acel abis in care a patruns si de unde nu mai putea iesii.
Intr-un colt a zarit singura amintire care o avea de la persoana pe care a iubit-o si o iubeste cu adevarat... isi aminteste juramantul facut. Lacrimile ii erau secate... parea indiferenta. Privirea ii era pierduta... Nu mai putea face nimic. Nu putea sa-l caute...
Acum inca suspina dupa el... si spera sa-l reintalneasca. Au trecut deja 2 ani. Acelasi loc, acelasi apus... Nu-si doreste decat sa-l mai stranga o data in brate si apoi sa moara...