Era special... asa cum e si el. Era ziua pe care nu o voi uita niciodata... ziua in care am simtit ca zbor. Nu mai aveam nevoie de nimic altceva, doar sa ma tina in brate si atat. Nu pot sa-mi explic ce s-a intamplat atunci, dar am simtit pana in maduva oaselor cum e sa iubesti si sa fi iubit.
Si ii multumesc pentru toate zilele alaturi de el, zile in care m-a facut sa ma regasesc, acceasi eu, cea visatoare care odata s-a pierdut. Ii multumesc ca mi-a dat inima lui cu riscul de a i-o frange. Si ii multumesc pt ca ma face sa ma simt unica si cel mai important, iubita.
E povestea mea si e speciala. E mai bine ca niciodata. Am primit viata pe care mi-am dorit-o. Si iubire. Si povestea noastra, privita prin ochii mei visatori de adolescenta, e unica. Si va tine.
Sunt noi inceputuri... alaturi de el. Pt ca m-a invatat sa zbor si fara aripi. Pe Pamant, EL e ingerul meu! Iar iubirea noastra nu are eticheta. Ea pur si simplu exista, se manifesta, se simte... Si vom fi ca in basme... "si au trait fericiti pana la adanci batraneti..."
