6:30. E timpul sa te trezesti. O noua zi... dar cu nimic mai diferita decat celelalte.
Iti pregatesti o cafea, faci un dus si pleci in graba. Uiti sa-ti bei si cafeaua.
Ajungi in locul acela cu birouri numit serviciu. Azi... e la fel.
Tipul gras si cu mustata iar tipa la tine ca nu ai terminat dosarul lui X si Y. Dar nu spui nimic.
Stai cel putin 8 ore si faci acelasi lucru. Ca intotdeauna. E bine macar ca azi nu faci ore suplimentare.
Pleci de la servici. Te opresti la magazin pentru cumparaturi.
Intr-un final ajungi si acasa, cu mii de draci, pentru ca vaca de la magazin nu ti-a acceptat cardul. Nu mai ajungi sa faci nimic. Te simti pierdut. Esti epuizat... secat de orice putere.
Tot ce poti face e un dus si sa dormi.
Maine... la fel...
Poimaine... la fel...
O alta zii... ti se pare diferita... poate pentru ca e. Te trezesti la realitate si realizezi ca ai fost un robot. De ce sa-ti pierzi zilnic 8 ore din viata facand acelasi lucru pentru un salariu de rahat? De ce sa-l asculti mereu pe cretinul care tipa la tine pentru orice greseala minora? Si iti spui in gand: "Pentru Dumnezeu! Suntem oameni, nu roboti. "
Oameni... pana acum ai uitat ce inseamna cuvantul.
Nu e asta ce ti-ai dorit. Nu e visul tau. Asa ca iti dai demisia si incepi sa... traiesti.
Te intrebi oare cum ai putut sa fi atat de orb... Cum de nu ai vazut ca mai poti face si altceva decat sa muncesti ca un robot intr-o corporatie?
Bun venit la realitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu