Toamna

Se pot spune atat de multe despre toamna... si totusi... niciodata totul.

Simt si acum vantul care parca ma poarta pe brate printre crengile copacilor care isi pierd frunzele... dar raman aceeasi...

E toamna. E melancolie... si o explozie de sentimente ma cuprinde. Iar ploaia imi bate in geam si acum. Privesc o clipa si plec.

Dansand desculta in ploaie printre frunze umede si reci...

Nu fi trist! E pura fericire. Trebuie doar sa simti!...

Pierdut...

Ce s-a intamplat cu sufletul acela inocent? Sufletul acela de copil... s-a pierdut undeva, departe... Dar unde? Cum? Cand? Cum s-a ajuns aici?

Iti amintesti sentimentul acela? Oare cum se numea...? Fericire? Da, fericire. Ce s-a intamplat cu el? S-a terminat?

Nu vei ajunge niciodata la fericire daca nu te eliberezi. 

Nu stii cum s-a ajuns aici. Erai altfel pana cand... Nu trebuia! Nu!

Vrei sa fi liber? Sa te simti din nou normal? Atunci renunta. Renunta dracului la... vechile obiceiuri! Nu vezi? Te distrugi. Nu vezi? Asta nu e fericirea ta.

Nu mai pot. Eu am luptat destul. Acum e randul tau...

In cautarea fericirii

"...nu traiesc pe conceptia ca fericirea si iubirea ne fac viata mai frumoasa." Asa incepe discutia mea cu un prieten legata de fericire. L-am intrebat ce il face fericit, iar raspunsul lui suna cam asa: "ce ma face fericit??? pai sunt fericit cand fac ceva ce nu pare normal, ceva ce nu toata lumea face.....cand sunt eu" Si mai departe...

Me, myself and I: nu esti tu.. si asta nu e fericirea ta.acum inca te cauti pe tine insuti. nu ma face sa cred ca nu ai simtit fericirea..

Si el...: ai dreptate nu as putea spune ca am simtit fericirea........doar senzatia de fericire......aceea stare de bine

Me, myself and I: acum oamenii sunt de parere ca banii aduc fericirea si ca iubirea se cumpara.fals! nimic din asta nu e adevarat..

Si el...: iubirea nu se cumpara (aceeasi parere)........eu fara bani nu m-as simti fericit, implinit sau cum s-o spune
Me, myself and I: deci esti de parere ca banii aduc fericirea?
Si el...: nu neapart, poti sa ai bani si sa nu fi fericit, dar daca nu ai bani nu esti fericit, tu ai fi fericita sa ai pe cineva care te iubeste si atat? 
Me, myself and I: da, as fi fericita. degeaba ai bani daca nu ai iubire. si sufletul are nevoie de hrana

Me, myself and I: nu as putea niciodata sa fac acelasi lucru..adica lucruri neobisnuite.mai am nevoie si de iubire, frumusete, simplitate, arta.. pentru ca sunt in cautarea fericirii

Si el...: ai dreptate sufletul are nevoie de hrana! dar fizicul, dar psihicul? cu ce se hranesc?

Me, myself and I: fizicul se hraneste cu mancare
Si el...: si cum o procuri?

Me, myself and I: cum o procuri..muncesti

Si el...: pentru ce? pentru bani......de ce? ca sa-ti fie mai bine

Me myself and I: muncesti pentru bani ca sa`ti cumperi mancare si sa traiesti un trai decent. dar unii oamenii sunt atat de lacomi incat fura de la altii si nu se multumesc niciodata. de ce sa am tot ce vreau?atunci pentru ce mai traiesc? dar stai..chiar traiesc? sau supravietuiesc? vreau sa lupt pentru ce imi doresc, sa sper ca o sa reusesc... nu sa primesc totul pe tava. asta e adevarata fericire.atunci cand dupa ani de lupta castigi ceea ce ti`ai dorit mereu asta e fericirea mea

...si vom continua in alta zi.

Gresesc eu?

Poate ca...

Poate ca am gresit... si nu mi-e rusine sa recunosc.
Poate ca nu trebuia sa fac ce am facut... dar am facut-o cu un scop.
Poate ca acum lucrurile s-au schimbat... sau doar mi se pare mie.
Poate ca am primit o noua sansa... si promit sa profit de ea.
Poate ca asta nu e ceea ce imi doresc... dar nu am nimic mai bun.
Poate ca m-am lasat dusa de val... din nou.
Poate ca de data asta merita... sau poate ca nu.
Poate ca n-am uitat ce e fericirea... si nici nu vreau.
Poate ca n-am uitat nici ce e tristetea... si nici nu vreau.
Poate ca o sa lupt... si daca o fac, o fac pentru mine.
Poate ca sunt indiferenta... si nu ma deranjeaza.
Poate ca am cazut... dar m-am ridicat.
Poate ca lumina are culoare... si poate ca nu sunt nebuna.
Poate ca sunt ciudata... dar asta e doar pentru tine.
Poate ca nu mi-a pasat... atunci cand trebuia sa-mi pese.
Poate ca totusi exista 1000 de motive pentru care trebuie sa zambesc... si o s-o fac.
Poate ca ceea ce mi-ai spus nu am uitat... dar o sa vreau sa uit.
Poate ca lor nu le-a pasat de mine... si acum mie nu-mi pasa de ei.
Poate ca sunt doar ganduri... dar sunt ale mele.
Poate ca am mai spus asta... si la ce bun ce spun acum?
Poate ca e bun.
Poate ca s-a sfarsit...

Fara minciuni

Nu intelegi? Totul e o minciuna. Istorie, religie... e o minciuna in care samburele de adevar e mult mai mic decat acestea.
Incerci sa gasesti adevarul, incerci sa gasesti raspunsurile la miile de intrebari pe care ti le pui. Si cand le gasesti, iti dai seama ca adevarul era langa tine mereu fara sa-ti dai seama. Si oricat ai incerca sa spui lumii, aceasta nu te va crede.
Asa ca zambeste. Ai aflat adevarul. Pastreaza-l pentru tine si pentru cei ce cred.

Roboti in lumea oamenilor

6:30. E timpul sa te trezesti. O noua zi... dar cu nimic mai diferita decat celelalte.
Iti pregatesti o cafea, faci un dus si pleci in graba. Uiti sa-ti bei si cafeaua.
Ajungi in locul acela cu birouri numit serviciu. Azi... e la fel.
Tipul gras si cu mustata iar tipa la tine ca nu ai terminat dosarul lui X si Y. Dar nu spui nimic.
Stai cel putin 8 ore si faci acelasi lucru. Ca intotdeauna. E bine macar ca azi nu faci ore suplimentare.
Pleci de la servici. Te opresti la magazin pentru cumparaturi.
Intr-un final ajungi si acasa, cu mii de draci, pentru ca vaca de la magazin nu ti-a acceptat cardul. Nu mai ajungi sa faci nimic. Te simti pierdut. Esti epuizat... secat de orice putere.
Tot ce poti face e un dus si sa dormi.
Maine... la fel...
Poimaine... la fel...
O alta zii... ti se pare diferita... poate pentru ca e. Te trezesti la realitate si realizezi ca ai fost un robot. De ce sa-ti pierzi zilnic 8 ore din viata facand acelasi lucru pentru un salariu de rahat? De ce sa-l asculti mereu pe cretinul care tipa la tine pentru orice greseala minora? Si iti spui in gand: "Pentru Dumnezeu! Suntem oameni, nu roboti. "
Oameni... pana acum ai uitat ce inseamna cuvantul.
Nu e asta ce ti-ai dorit. Nu e visul tau. Asa ca iti dai demisia si incepi sa... traiesti.
Te intrebi oare cum ai putut sa fi atat de orb... Cum de nu ai vazut ca mai poti face si altceva decat sa muncesti ca un robot intr-o corporatie?
Bun venit la realitate!

Cuvinte bizare

Mi-e dor de tine... mi-e dor de mine...
Mi-e dor de noi...
de momente, clipe... imbratisari, atingeri...
Cand soarele veghea iar tu imi soptesti...
Nu! Nu cat ma iubesti!
Ci cat vrei sa ma iubesti...
Dar azi, pe covorul maro, printre frunze... ma gandesc...
Stau. Respir. Traiesc... prin tine.
Ajuta-ma! Da-mi aripi sa zbor... fara sa platesc vreun pret. Inalta-ma la cer.
Sper... Vino, nu te uita. e doarinta mea de azi.
Sunt cuvinte bizare...
Nu stiu. Nu pot. Dar o sa invat sa pot.
Elibereaza-ma de tot ce am facut.
Ajuta-ma sa uit. Doar atat.
Nu-mi da motive sa plang... nu azi, nu aici, nu acum!
Ma pierd printre ecouri desprinse din fantezii...
Sunt cuvinte ceresti. Nu ma opri. Lasa-ma sa vorbesc.
Mai tare... dar tot mai incet...
De unde? De cand? Sentimente... Lacrimi care curg...
Spune stop! Nu mai pot indura! E prea mult atunci cand ingerul tau nu vine sa te vada.
Uitarea... Aproape era sa gresesc. Sau poate e o greseala.
Mult prea multe ganduri. Pt o persoana atat de mica intr-o lume atat de mare.
Ia-ma cu tine printe sunete. Asculta-ma! Atinge-ma!
Am nevoie de tine. Acum! Aici!
Noi... Nu uita. voi fi acolo mereu... pentru tine!...

Fara vlaga...

Sunt taceri desprinse din bezna. E prima data cand uit. Nu! Am uitat sa uit. Sentimentele se revarsa. Melancolia ma cuprinde... Inca ma tine captiva. Si ma doare, ma doare... Sufletul zbiara in abisul din mine. Nu mai are rost sa intreb. Sunt intrebari puse in zadar atunci cand nu stii unde sa te opresti.
Masti. Prea multe masti intr-o lume. Dar urmeaza ceva nou. Dar vezi tu, straine, acolo e lumea celor diferiti. Nu mai purta masti peste masti. Lasa totul asa cum e. Joaca-ti rolul pana la capat. Deviez... Subiect, sau idei... tampite! Nu ma pot opri. Nu e din voia mea. Nu si de data asta. Iar acum, cand soarele ma desparte de tot ceea ce era odata al meu, nu vreau decat sa tip fara sa-mi dai vreo importanta. Pentru ca acum ingerii plang pentru tine. Pe mine m-au uitat.
Ultimele cuvinte, ultima suflare... Uita-ma!

Pentru ca am luat o pauza cam mare (vreo doua luni) m-am gandit sa revin cu niste postari (eventual am vrut sa renunt la blog). Asa ca... ma pun pe scris :)
Aceeasi Cristine