Sentimentele nu mai au valoare. Simte si acum ca se prabuseste. Si ea care credea ca s-a resemnat. Ii este greu cand se gandeste cum puteau fi... dar nu mai sunt.
Isi aminteste si acum. Atat de inocenta... atat de pura... Acel chip... parea angelic in lumina soarelui care apunea. Si totusi... parca stia ca ceva se va intampla.
Nu poate uita nici acum acel apus de soare. Razele se ascund incetul cu incetul... Iar ziua in care l-a cunoscut pe el a fost mai minunata decat orice apus de soare.
Se trezisem in zori de zi... In drumul spre casa unor prieteni, apare el. Nu stia cine e. Se pierdeam in privirea lui... O singura privire a fost indeajuns pentru a-i patrunde in inima asa cum nimeni nu a mai facut-o pana acum. Pacat ca poveste ei nu a tinut decat 3 saptamani... dar iubirea nu s-a stins nici acum.
Trei saptamani in care s-a simtit ca si cand ar avea o particica din Rai. Si era doar a ei. Inca mai simte caldura trupului lui... atingerea lui... El stia sa-i descifreze fiecare vers al inimii... Era ca un inger care a aprins prima flacara din inima ei.
De ce doar trei saptamani? Plecase din tara... definitiv. Nimic nu o durea mai tare ca faptul ca nu i-a marturisit ce simt pentru el. Lacrimile se astern pe obrajii pali. Melancolia o cuprinde. Nu-si mai dorea nimic. A jurat ca nu va mai iubi vreodata.
Timpul trecea dar amintirea lui ramanea vie in sufletul ei. Nu vroia sa se resemneze dar trebuia. Stia ca nu a fost alegerea lui.
Tarziu in noapte, inca fredona imnul dragostei ei. Nu putea sa stea o clipa fara sa se gandesca la el.
Trecuse deja un an. Era resemnata chiar daca gandul ei mai zbura din cand in cand la el. Si era iarasi iunie. Luna in care s-au cunoscut cunoscut. Se afla in acelasi loc in care l-a vazut prima data. Acelasi loc, aceeasi ora... Inima ii tresare cand il vede... se indrepta spre ea. In momentul cand vrea sa-l atinga, dispare. Era o iluzie. Simtea ca nu mai judeca. Avea atata nevoie de el. Obrajii ii sunt acoperiti de lacrimi. Cade in genunchi si se roaga sa-l mai vada o singura data...
Urmatorul an avea sa fie si mai greu. Acum se gandea tot mai rar la el. Credea ca l-a uitat. De aceea a cautat pe altcineva care sa ii redea aripile pierdute odata. Totusi nu era la fel... simtea asta.
Era o alta noapte... un alt loc. Ea si... alta persoana. Credea ca il iubeste... dar a aflat ca a fost tradata.
Sufletul ei se stingea pe zi ce trece. Nu mai vorbea cu nimeni, nu mai iesea din casa... Se ratacea prin acel abis in care a patruns si de unde nu mai putea iesii.
Intr-un colt a zarit singura amintire care o avea de la persoana pe care a iubit-o si o iubeste cu adevarat... isi aminteste juramantul facut. Lacrimile ii erau secate... parea indiferenta. Privirea ii era pierduta... Nu mai putea face nimic. Nu putea sa-l caute...
Acum inca suspina dupa el... si spera sa-l reintalneasca. Au trecut deja 2 ani. Acelasi loc, acelasi apus... Nu-si doreste decat sa-l mai stranga o data in brate si apoi sa moara...
